Tahograful este un aparat de control destinat a fi montat in autovehicul pentru indicarea si scrierea total automatizata a datelor referitoare la cursa autovehiculului precum si despre anumiti timpi de lucru ai conducatorilor auto.
Tipuri de tahografe:
- mecanice - sunt tahografe care folosesc ca si mecanism de transfer a informatiei de la cutia de viteza un sistem bazat pe cuplaje mecanice. Se gasesc pe autovehicule de productie a anilor ' 70-' 80. Pe acest tip de tahograf nu se poate monta un sistem de limitare a vitezei, intrucat nu are posibilitatea de preluare a unui semnal impulsuri. Tipul de tahograf care se gaseste pe autovehicule este 1311.
- electronice - folosesc ca punte de transfer de la generator de semnal - impulsor - la tahograf, un cablu electric. Generatorul de informatie este un impulsor care genereaza impulsuri regulate catre traductorul placii de baza a aparatului tahograf. In functie de generatii, pana in 1984 s-au fabricat tahografe electronice cu inscriptionare a timpilor de lucru, standard sau automatic, de tipul 1314 avand acelasi design ca si tahograful mecanic. Cel mai utilizat si des intalnit tahograf este tahograful 1318 cu inscriptionare automata a timpilor de lucru. Alte tipuri de tahografe electronice sunt 1319, 1324. De asemenea permit preluarea unor semnale care pot fi utilizate pentru limitator de viteza, sistem de masurare combustibil, GPS, etc.
- digitale - citesc informatia din cutia de viteza sau din computerul de bord al autovehiculului si o transmit digital la tahograf. Pentru inregistrarea activitatii conducatorilor auto acestea folosesc carduri. Ca si suport de hartie foloseste imprimanta cu banda. Nu exista posibilitatea manipularii diagramei. Este un sistem complet, care se compune din trei componente: impulsor, tahograf digital si card. Datele nu mai sunt inscriptionate pe diagrama tahograf deja cunoscuta, ci sunt stocate pe un card cu chip si intr-o memorie de masa interna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu