In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oameni din acel oras nu erau prea bogati. Mesterul le vindea jucariile pa mai nimic. Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun.
Pana intr-un an in care… Mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereasta. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copii din acasta casa.
Trei copi visau cu voce tare -Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns… -Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa nici o data pentru el. Batranu stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar vrea sa le daruiasca macar una. dar ce minune!
Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului . Si,astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit In drum spre casa , batranul gandea: ”As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecaruri copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere”.
Si acum mergand asa , pe ganduri , vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi. -Sarmana faptura , ce te doare?
Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana , batranul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice .
Atunci faptura aceea gingasa i-a a vorbit cu glas limpede ca si de copil:
-Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti de va indeplini.
Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati . Si batranul s-a inaltat cu ei si slava cerului instelat, spre o lume de basme.
Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie. N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata.
Intr-un tarziu , a simntit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.
Piticii erau hainci si indemanatici , gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug , caci, nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata . Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii , mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume , jucaria pe care si-o doreste.
In seara de Ajun sosesc colindatorii, La fiecare casa , ei aduc vestea minunata a nasterea Domnului si ureaza un an bun si imbelsugat.
Tarziu, cand noaptea se lasa , copii se culcusesc in patucurile lor ....in urechi le mai suna inca zvonul de colinde :”O ce veste minunata”…Apoi dorm si viseaza….. Dar oare vis sa fie???
Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. Adoua zi , in dimineata de Craciun in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu