Adrian Diaconu: * ‘’A fi sofer de camion este o solutie pentru a face bani frumosi, insa cu chin, cu truda. Dar merita!“ „In Romania am fost strungar. Cind am venit in Canada mi-am cautat un loc de munca tot in strungarie; mi-am gasit, dar nu se platea asa de bine. Un prieten m-a indrumat catre meseria de „camionagiu“. Am noroc pentru ca si tatal meu a fost sofer profesionist, iar mie imi place sa conduc si mi-a fost usor. Am facut „consiliu de familie“ pentru a decide daca merita sa devin sofer de camion, stiut fiind ca in curse pleci cu zilele. Inceputul a fost mai greu, mai ales in situatia mea, pentru ca optasem pentru curse in afara Canadei si trebuia sa vorbesc engleza, iar eu ma descurcam mai bine cu franceza. La un moment dat imi venea sa zic: «Gata cu soferia, ma intorc in strungarie!» * ‘’Despre un post se stie «din ureche in ureche», numai cind angajatorii au nevoie acuta de soferi dau anunturi prin ziare“ Mie imi place sa sofez, asa ca am trecut peste perioadele dificile de inceput gindindu-ma ca trebuie sa imbin utilul cu placutul. Cunosc insa si multi romani care au abandonat dupa 3-4 luni. Depinde de motivatia fiecaruia. Unii o fac, asa cum spuneam, si din placere; altii o fac numai pentru bani. Cunosc multi romani care in tara au fost ingineri, iar aici conduc camioane, deoarece a fi „camionagiu“ reprezinta o solutie pentru a face bani frumosi, dar cu chin, cu truda. Referitor la carnetul de „camioneur“, am inteles ca acum situatia s-a mai schimbat. Chiar daca vii din Romania cu carnet adecvat tot trebuie sa mai stai cel putin 3 ani. Pentru a „ocoli“ cerinta asta in Quebec, am auzit ca unii isi iau o adresa fictiva prin Ontario -pentru ca acolo poti da examen imediat. Iau cite 10 ore de curs de conducere, dupa care dau examen si iau permisiul in Ontario. Apoi vin inapoi in Montréal si fac transferul de permise. In Québec exista o scoala foarte buna, la St.-Jérôme. Sint foarte multe companii care iau soferi de acolo direct si, din cite stiu, scoala este subventionata de guvernul provincial. Cum se fac angajari? Trebuie spus clar ca e penurie de soferi, transportul de marfa depinzind de camioane. Dar...Cind angajatorii au nevoie acuta de soferi dau anunturi prin ziare, in rest se stie despre un post „din ureche in ureche“. De exemplu, unde muncesc eu era un afis mare care spunea ca primeste 400 $ cel care aduce companiei un sofer care sta mai mult de sase luni. Evident ca anuntul nu mai este, golul s-a ocupat repede. Eu am intrat in companie recomandat de un prieten, care la rindul lui fusese recomandat de alt roman. Iar eu, la rindul meu, am recomandat alti romani. In 6 ani de cind lucrez la aceasta companie, o singura data am vazut un anunt intr-un ziar referitor la faptul ca ei cauta sofer de camion. Sint mai multe tipuri de curse, eu le prefer pe cele in care plec dupa-amiaza si ma intorc a doua zi, in cursul zilei sau noaptea. Pe saptamina fac trei astfel de voiaje. Cum se platesc cursele? Unii soferi sint platiti la ora, cam 17-18 $/ora, altii la cite „miscari“ fac, iar altii care au curse lungi (cum ar fi Montréal-New York) sint platiti la nr. de mile parcurse. La cursele lungi companiile platesc, in general, 32-33 centi/mila. Exista soferi care, in loc sa fie angajati ai unei companii, prefera sa fie „travailleur autonome“ si sa incheie contracte cu diferite companii. Se spune ca acestia sint primii care sint dati afara in momentul in care compania nu prea mai are curse. Dar trebuie avute in vedere si avantajele pe care le are aceasta categorie de soferi. Sint si multi romani care au camioanele lor si isi cauta de lucru la diferite companii. Din ce am inteles din discutiile cu ei sint mai bine platiti decit noi, pentru ca isi folosesc propriile camioane in curse. Sint platiti cam la 1,10 $/mila, dar daca au probleme cu camionul ei isi platesc, evident, toate reparatiile din timpul cursei, pentru ca marfa trebuie sa ajunga la beneficiari. In cazul meu, ca si angajat al companiei, daca am vreo problema in timpul cursei sint platit cu 17 $/ora (mai putin prima ora si, in unele cazuri si cea de a doua, daca „pauza“ este mai lunga), pentru ca nu stau din vina mea. Automat, compania trimite alt camion care sa duca marfa la destinat ie. Nu stiu ce sa spun... de la noi de la companie, in ultimile 6 luni au plecat 6 romani care aveau camioanele lor, pentru ca prioritare pentru companie sint cursele in care ruleaza propriile camioane. * ‘’Imi spuneam mereu: «Hai Adrian, inca un pic si ajungi mai sus, si mai sus...» si acum sint foarte multumit' Eu unul spun ca merita sa lucrezi ca si sofer de camion. Este adevarat ca muncesti mult, dar merita, se cistiga bine. Totul este sa ai ambitie, rabdare... chiar si placere pentru meserie, indiferent care este aceasta, si cu timpul se rezolva toate. La noi la companie, fiind acum si in sindicat, situatia este mai usoara: inainte, orice stricai la camion sau cu camionul trebuia sa platesti. Am avut un caz cind unul dintre soferi a plecat cu pompa de benzina dupa el, iar o pompa costa peste 40.000 $... Acum sintem in cadrul unui sindicat al soferilor si situatia s-a schimbat, platim cotizatie vreo 42 $/luna, dar merita. Cei care se angajeaza acum intra dupa 3 luni in sindicat si au foarte multe drepturi. In functie de vechimea la o companie se dau si cursele: cei cu vechime mai mare iau cursele mai bune. Cind am inceput sa lucrez aveam si cursele cele mai proaste, vreo 5 voiaje pe saptamina, si salariul mic fata de cei cu vechime. Unii au plecat si nu mai au vechime in companie, daca vor sa se intoarca o iau iar de la capat. Ii inteleg si pe cei care au plecat... Dar e si pacat, ca nici pomii daca ii tot muti dintr-un loc in altul nu mai prind radacini... Mie mi-a placut meseria, am rabdat, am rabdat... mereu imi spuneam: ‘’Hai Adrian, inca un pic si ajungi mai sus, si mai sus...“ si acum sint foarte multumit. Pacat ca multi de la noi din companie au abandonat inainte de a ne sindicaliza. In orice este nevoie de sansa...depinde mult si de temperamentul fiecaruia. Sint multi care au reusit, dar si multi care s-au lasat de meserie.De fapt, nu exista inceput usor, indiferent in ce domeniu ai lucra! Rabdare si vointa, pentru ca merita meseria de sofer de camion. E si o vorba: fericirea trece si prin stomac... !
Articol preluat din ZIGZAG ROMAN-CANADIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu