Pericolele şi riscurile pentru şoferii din sectorul transportului rutier .

Un raport al Observatorului riscurilor din cadrul EU-OSHA, care vizează întregul sector al transporturilor, evidențiază următoarele pericole, riscuri şi aspecte de SSM pentru sectorul transportului rutier:

• Principalele pericole şi riscuri fizice includ: expunerea la vibraţii şi la o poziţie aşezată îndelungată (designul scaunului, cabinei şi a altor echipamente); manevrarea manuală; expunerea la zgomot – la încărcare şi descărcare, în timpul conducerii de autocamioane (motoare, pneuri, ventilator etc.); inhalarea de vapori şi gaze arse, manevrarea substanţelor periculoase (gaze de evacuare, produse chimice de la bord, combustibil, expunere la praf la încărcare, descărcare şi în zonele de staţionare, spălarea şi pregătirea vehiculului); condiţiile climatice (căldură, frig, secetă, ploaie etc); posibilitatea limitată de adoptare a unor condiţii ergonomice de muncă şi a unor stiluri de viaţă sănătoase. • Oboseala este problema de sănătate cel mai frecvent raportată în transportul rutier conform Sondajului european privind condiţiile de muncă realizat de Eurofound şi sondajelor naţionale. Sectorul transportului rutier este foarte competitiv. Normele de muncă sunt în creştere, iar şoferii se confruntă cu presiuni intense, de exemplu, din partea clienţilor în ceea ce priveşte livrarea într-un timp mai scurt şi la un preţ mai mic, cu probleme precum „sincronizarea”, trafic sporit, monitorizare la distanţă şi programe de lucru neregulate şi prelungite. •

 Violenţa şi hărţuirea prezintă niveluri în creştere în sectorul transporturilor, însă acestea sunt, în mare măsură, neraportate. 

De multe ori, lucrătorii din transporturi trebuie să acţioneze în calitate de intermediari involuntari pentru schimbările organizaţionale care afectează serviciul de asistenţă pentru clienţi. De asemenea, există o lipsă de proceduri de raportare, măsuri de prevenire şi practici de urmărire. • Forţa de muncă din transporturi îmbătrâneşte mai rapid decât populaţia activă generală, iar oferta de forţă de muncă poate fi deficitară. 

Schimbările aduse conţinutului locului de muncă includ: utilizarea într-o mai mare măsură a noilor tehnologii – cum ar fi instrumente de planificare şi monitorizare la distanţă, computere de bord pentru raportarea şi înregistrarea livrărilor de mărfuri; necesitatea cunoaşterii codurilor rutiere europene şi a mai multor limbi străine. Pe de altă parte, munca este mai monotonă, oferind mai puţine oportunităţi de învăţare, atunci când este comparată cu cea desfăşurată de populaţia activă medie.

 Probleme legate de programul de lucru şi de munca în schimburi
 Necesitatea utilizării mijloacelor de comunicare în timpul condusului
 Transport rutier pe distanţe lungi
Sincronizarea activităţilor care cauzează creşterea tensiunii la locul de muncă
 Presiunea exercitată de clienţi; munca la amplasamentul altor societăţi
 Utilizarea într-o mai mare măsură a monitorizării la distanţă şi a tehnologiei complexe
 Accesibilitatea facilităţilor şi serviciilor (de igienă, alimentare şi medicale)
Boli infecţioase
 Violenţă şi agresiune
 Muncă în condiţii de izolare
 Poziţie aşezată îndelungată şi expunere la vibraţii
 Riscuri de accidente, inclusiv la încărcare şi descărcare
 Necesităţile unei forţe de muncă îmbătrânite
Riscuri de accidente, inclusiv riscuri de incendiu şi explozie
 Expunere la substanţe periculoase, în special la încărcare şi descărcare
Riscuri de cădere din vehicule şi alte mijloace de transport
 Condiţii neprevăzute la sediile clienţilor, de exemplu, disponibilitatea unor dispozitive auxiliare sigure de ridicare
 Aşteptările clienţilor şi persoana de contact
 Riscuri de accidente şi condiţii climatice, de exemplu, pentru curierii cu bicicleta
 Ridicarea şi manipularea coletelor/mărfurilor de dimensiuni şi forme neobişnuite
Aspecte legate de organizarea muncii – tensiunea la locul de muncă datorată modificării pe termen scurt a sarcinilor, utilizării sistemelor de monitorizare/contact la distanţă (şoferii primesc ordine în timp ce conduc)
 Combinaţia specifică de riscuri şi de factori, cum ar fi riscurile ergonomice, factorii de stres privind organizarea muncii, zgomotul, substanţele periculoase, vibraţiile, programul de lucru neobişnuit, lucrul departe de casă şi de baza de lucru, lipsa facilităţilor, situaţiile de lucru complexe, necesitatea permanentă de adaptare şi numeroasele schimbări structurale produse în sector reprezintă o provocare deosebită pentru monitorizare şi prevenire.