Nu se opreste de doua zile ploia,am devenit romantic,si imi suna in urechi versurile trupei Cargo......."Poate daca ploaia s-ar opri
Si din cer n-o sa mai cada lacrimi
Stele ar rasari, tu ai veni....."....da,superba melodia asta !
Bologna la rasaritul soarelui pare inecata de apa si ceata,totul este trist,frunzele uscate purtate de vant peste tot,ude, aproape inecate.....ca un puzzle urias !
Toamna devin melancolic,ador culorile peisajului si parfumul ciudat al celui mai trist anotimp,descarc tot prin ploaie si plec catre Padova.
Loreggia,un orasel micut,incarc bobine de fier beton trafilat,si o iau usor catre casa ,parca nu vreau sa stric fragilul echilibru dintre nori si pamint, o scurta pauza de pranz,dupa care m-a odihnesc putin .

Mezzolombardo,si apoi Camparta,iar printre picaturi ,emisiunea la radio.....parchez in curte, fac o poza unei nemtoaice,soferita,si plec acasa...
....."Ploua incet, incet,
Ploua si-mi este dor de ochii tai caprui
Sa mor imï e dor....